Înțelesuri
- 1
Înțelegere între două părți; acord.
„Au făcut o învoială: el ară, ea seamănă.”
- 2
Târguială, tocmeală la un preț.
„După o lungă învoială, au căzut la preț.”
- 3
Voie dată cuiva să lipsească, să plece; permisie.
„A cerut învoială de la serviciu pentru nunta fratelui.”
Sinonime
- înțelegere
- acord
- tocmeală
- permisie
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „învoieli”.
Expresii și locuțiuni
- A cădea la învoialăa ajunge la o înțelegere.
- Prin bună învoialăprin înțelegere, fără ceartă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- învoielii
- plural
- învoieli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „a învoi” și sufixul -eală.