Înțeles
Cuvânt prin care îi atragi cuiva atenția cu asprime pentru o greșeală; mustrare, învinuire.
„Mi-a făcut un reproș pentru că am întârziat.”
Sinonime
- mustrare
- dojană
- imputare
Antonime
Cum se folosește
Plural: reproșuri.
Forme flexionare
- plural
- reproșuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (reproche).