Înțelesuri
- 1
A socoti sau a declara pe cineva vinovat de o faptă; a acuza.
„L-au învinovățit pe portar pentru golul primit.”
- 2
(reflexiv) A se socoti singur vinovat de ceva.
„S-a învinovățit ani la rând pentru o hotărâre care nu-i aparținuse.”
Expresii și locuțiuni
- A se învinovăți singura-și pune în cârcă o vină, pe drept sau pe nedrept.
- A fi învinovățit pe nedrepta i se pune în seamă o faptă pe care n-a făcut-o.
Etimologie
Format din prefixul „în-” și „vinovat”.