Înțelesuri
- 1
A socoti sau a declara pe cineva vinovat de o faptă; a acuza.
„L-au învinovățit pe portar pentru golul primit.”
- 2
(reflexiv) A se socoti singur vinovat de ceva.
„S-a învinovățit ani la rând pentru o hotărâre care nu-i aparținuse.”
Expresii și locuțiuni
- A fi învinovățit pe nedrepta i se pune în seamă o faptă pe care n-a făcut-o.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- învinovățesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- învinovățește
- imperfect pers. 1 singular
- învinovățeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să învinovățesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să învinovățească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul „în-” și „vinovat”.