Înțelesuri
- 1
A birui un adversar într-o luptă sau într-o întrecere.
„Echipa noastră a învins cu două goluri diferență.”
- 2
A-și stăpâni o pornire, o frică, o slăbiciune.
„Și-a învins teama și a urcat pe scenă.”
- 3
A trece peste greutăți, a le da la o parte.
„A învins toate obstacolele și a terminat facultatea.”
Sinonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- înving
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- învinge
- perfect simplu pers. 1 singular
- învinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- învinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- învinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înving
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să învingă
- gerunziu
- învingând
- participiu
- învins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română din „în-” + vechiul verb „a vince”, moștenit din latină (vincere).