Înțelesuri
- 1
A (se) înțepa; a îmboldi un animal.
„Țăranul împungea boul cu un par.”
- 2
A lovi cu coarnele un om sau un animal.
„Taurul l-a împuns pe un trecător.”
- 3
(Fig.) A ironiza, a persifla.
„Îl împungea mereu cu glume răutăcioase.”
Cum se folosește
Prezentul: eu împung, el împunge. Perfectul simplu: împunsei; participiul: împuns.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- împung
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- împunge
- perfect simplu pers. 1 singular
- împunsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- împunserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- împunseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să împung
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să împungă
- gerunziu
- împungând
- participiu
- împuns
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (impungere).