Înțeles
A sili pe cineva să facă ceva; a forța, a obliga.
„Nimeni nu poate fi constrâns să semneze.”
Antonime
- a lăsa liber
- a îngădui
Cum se folosește
Prezentul: eu constrâng, el constrânge.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- constrâng
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- constrânge
- perfect simplu pers. 1 singular
- constrânsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- constrânserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- constrânseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să constrâng
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să constrângă
- gerunziu
- constrângând
- participiu
- constrâns
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din con- și a strânge, după franceză (contraindre), cf. latină (constringere).