Înțelesuri
- 1
A forma, a alcătui, a înființa; reflexiv, a se forma, a se organiza.
„S-a constituit o comisie care să cerceteze accidentul.”
- 2
A fi, a reprezenta ceva.
„Fumatul în școală constituie o abatere gravă.”
- 3
(Despre părți) A fi componente ale unui întreg; reflexiv, a fi format din ceva.
„Cartea se constituie din trei părți.”
Antonime
- a desființa
- a dizolva
Cum se folosește
Prezentul: eu constitui, el constituie (nu „constituiește”).
Expresii și locuțiuni
- A se constitui parte civilă(în drept) a cere despăgubiri într-un proces penal, ca victimă.
Atenție la scriere
- Distribuie, nu „distribuiește” — „A distribui” se conjugă fără „-esc”: eu distribui, el distribuie, să distribuie. Așa se conjugă și „a contribui”, „a atribui”, „a constitui”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- constitui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- constituie
- imperfect pers. 1 singular
- constituiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să constitui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să constituie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza constituer și latina constituere.