DEX Dicționar

a țintui

verb2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A prinde, a fixa ceva bătându-l cu cuie sau cu ținte; a pironi.

    „Au țintuit afișul pe ușa primăriei.”

  2. 2

    (Figurat) A face pe cineva să stea nemișcat, a-l imobiliza.

    „Boala l-a țintuit la pat toată iarna.”

Sinonime

Cum se folosește

Prezent: țintuiesc, țintuiește. Conjunctiv: să țintuiască.

Expresii și locuțiuni

  • a țintui la stâlpul infamieiA face de rușine pe cineva în fața tuturor, a-l condamna public.
  • a rămâne țintuit loculuiA rămâne nemișcat de uimire sau de spaimă.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
țintuiesc
indicativ prezent pers. a 3-a singular
țintuiește
imperfect pers. 1 singular
țintuiam
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să țintuiesc
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să țintuiască

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „țintă”, cu sufixul „-ui”.

Cuvântul de bază, în dicționar: țintă

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera T