Înțelesuri
- 1
A prinde, a fixa ceva bătându-l cu cuie sau cu ținte; a pironi.
„Au țintuit afișul pe ușa primăriei.”
- 2
(Figurat) A face pe cineva să stea nemișcat, a-l imobiliza.
„Boala l-a țintuit la pat toată iarna.”
Sinonime
- a pironi
- a fixa
Cum se folosește
Prezent: țintuiesc, țintuiește. Conjunctiv: să țintuiască.
Expresii și locuțiuni
- a țintui la stâlpul infamieiA face de rușine pe cineva în fața tuturor, a-l condamna public.
- a rămâne țintuit loculuiA rămâne nemișcat de uimire sau de spaimă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- țintuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- țintuiește
- imperfect pers. 1 singular
- țintuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să țintuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să țintuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).