Înțelesuri
- 1
A stârni vânatul din ascunzători și a-l goni spre vânători.
„Gonacii au hăituit mistreții spre linia de vânători.”
- 2
(Figurat) A urmări pe cineva fără răgaz, ca pe o fiară, ca să-i facă rău; a fugări.
„Jurnaliștii l-au hăituit pe actor până la hotel.”
- 3
A mâna animalele domestice; a străbate un loc căutând pe cineva.
„Câinii hăituiau oile spre stână.”
Cum se folosește
Prezent: hăituiesc, hăituiește. Conjunctiv: să hăituiască.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- hăituiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- hăituiește
- imperfect pers. 1 singular
- hăituiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să hăituiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să hăituiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (hajtani).