Înțeles
(Familiar) A tăia ceva în bucăți mici, repede și fără grijă; a ciopârți.
„Ucenicul a hăcuit carnea în loc s-o taie frumos, felie cu felie.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezent: hăcuiesc, hăcuiește. Conjunctiv: să hăcuiască.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- hăcuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- hăcuiește
- imperfect pers. 1 singular
- hăcuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să hăcuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să hăcuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (hacken).