Înțelesuri
- 1
A înconjura din toate părțile, strângând ca într-un cerc.
„Trupele au încercuit orașul.”
- 2
A trasa un cerc în jurul unui lucru.
„Încercuiește răspunsul corect.”
Sinonime
- a înconjura
- a împresura
- a asedia
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «în-cer-cu-i»; prezentul: eu încercuiesc, el încercuiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- încercuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- încercuiește
- imperfect pers. 1 singular
- încercuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să încercuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să încercuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din în + cerc + sufixul -ui.