Înțelesuri
- 1
A pune cuiva cătușe; a lega cu lanțuri.
„Polițistul l-a încătușat pe hoț și l-a urcat în mașină.”
- 2
(Figurat, despre sentimente, griji) A stăpâni pe cineva, a-i lua libertatea sufletească.
„Frica de eșec îl încătușa de ani de zile.”
Sinonime
- a fereca
- a înlănțui
- a lega
Cum se folosește
Prezent: eu încătușez, el încătușează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- încătușez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- încătușează
- indicativ prezent pers. 1 plural
- încătușăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să încătușez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să încătușeze
- gerunziu
- încătușând
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din în- și „cătușă”.