Înțelesuri
- 1
A face ocolul unui lucru sau al unui loc.
„Magellan a fost primul care a înconjurat Pământul pe apă.”
- 2
A sta de jur-împrejurul cuiva sau a ceva.
„Munții înconjoară satul din trei părți.”
- 3
A împresura cu oaste; a încercui.
„Cetatea a fost înconjurată vreme de două luni.”
- 4
A avea în jurul tău anumiți oameni. Se folosește reflexiv: a se înconjura.
„S-a înconjurat numai de oameni care îi dădeau dreptate.”
- 5
A merge spre o țintă pe un drum mai lung.
„Am înconjurat pe la pod, că vadul era umflat.”
Sinonime
- a ocoli
- a încercui
- a împresura
- a împrejmui
Antonime
- a tăia drumul
Cum se folosește
Se aude și forma „înconjor” la prezent, alături de „înconjur”.
Expresii și locuțiuni
- A vorbi înconjurata nu spune lucrurile de-a dreptul, a umbla pe ocolite.
Etimologie
Din în + vechiul verb a conjura („a înconjura”), venit din latină.