DEX Dicționar

a înconjura

verb5 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A face ocolul unui lucru sau al unui loc.

    „Magellan a fost primul care a înconjurat Pământul pe apă.”

  2. 2

    A sta de jur-împrejurul cuiva sau a ceva.

    „Munții înconjoară satul din trei părți.”

  3. 3

    A împresura cu oaste; a încercui.

    „Cetatea a fost înconjurată vreme de două luni.”

  4. 4

    A avea în jurul tău anumiți oameni. Se folosește reflexiv: a se înconjura.

    „S-a înconjurat numai de oameni care îi dădeau dreptate.”

  5. 5

    A merge spre o țintă pe un drum mai lung.

    „Am înconjurat pe la pod, că vadul era umflat.”

Sinonime

Antonime

  • a tăia drumul

Cum se folosește

Se aude și forma „înconjor” la prezent, alături de „înconjur”.

Expresii și locuțiuni

  • A vorbi înconjurata nu spune lucrurile de-a dreptul, a umbla pe ocolite.

Atenție la scriere

  • „A ocoli în jurul”: pleonasm — „A ocoli” înseamnă deja „a merge de jur-împrejur”. Spune „a ocolit lacul” sau „a mers în jurul lacului”, nu „a ocolit în jurul lacului”.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
înconjor
indicativ prezent pers. a 2-a singular
înconjori
indicativ prezent pers. a 3-a singular
înconjoară
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să înconjor
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să înconjoare
imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
înconjoară

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din în + vechiul verb a conjura („a înconjura”), venit din latină.

Cuvinte formate din „a înconjura”

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I