Înțelesuri
- 1
A face ocolul unui lucru sau al unui loc.
„Magellan a fost primul care a înconjurat Pământul pe apă.”
- 2
A sta de jur-împrejurul cuiva sau a ceva.
„Munții înconjoară satul din trei părți.”
- 3
A împresura cu oaste; a încercui.
„Cetatea a fost înconjurată vreme de două luni.”
- 4
A avea în jurul tău anumiți oameni. Se folosește reflexiv: a se înconjura.
„S-a înconjurat numai de oameni care îi dădeau dreptate.”
- 5
A merge spre o țintă pe un drum mai lung.
„Am înconjurat pe la pod, că vadul era umflat.”
Sinonime
- a ocoli
- a încercui
- a împresura
- a împrejmui
Antonime
- a tăia drumul
Cum se folosește
Se aude și forma „înconjor” la prezent, alături de „înconjur”.
Expresii și locuțiuni
- A vorbi înconjurata nu spune lucrurile de-a dreptul, a umbla pe ocolite.
Atenție la scriere
- „A ocoli în jurul”: pleonasm — „A ocoli” înseamnă deja „a merge de jur-împrejur”. Spune „a ocolit lacul” sau „a mers în jurul lacului”, nu „a ocolit în jurul lacului”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înconjor
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înconjori
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înconjoară
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înconjor
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înconjoare
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- înconjoară
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din în + vechiul verb a conjura („a înconjura”), venit din latină.