Înțelesuri
- 1
A vorbi fără șir, ca în delir; a spune lucruri fără sens.
„Bolnavul cu febră mare a aiurat toată noaptea.”
- 2
(Rar) A se pierde în visări, a fi cu mintea în altă parte.
„Stătea la fereastră și aiura, uitând de lecții.”
- 3
(În forma „a aiuri”) A zăpăci pe cineva cu vorbe și promisiuni.
„Vânzătorul ne-a aiurit cu oferte până am cumpărat ce nu ne trebuia.”
Sinonime
- a delira
- a bate câmpii
Cum se folosește
Prezent: aiurez, aiurează; conjunctiv: să aiureze. Cu sensul de „a zăpăci”: aiuresc, aiurește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- aiurez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aiurează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aiurez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aiureze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „aiurea”.