Înțelesuri
- 1
A schița sau a trasa conturul unui obiect.
„Pictorul a conturat silueta cu cărbune.”
- 2
(Figurat) A (se) preciza, a (se) închega în forme clare.
„Planul s-a conturat treptat.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu conturez, el conturează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- conturez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- conturează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să conturez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să contureze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din contur.