Înțelesuri
- 1
A înmuia cu estompa umbrele dintr-un desen; (prin extensiune) a face mai puțin vii o culoare ori niște contururi.
„A estompat conturul cu degetul.”
- 2
(Fig., și reflexiv) A face sau a deveni vag, neclar.
„Amintirile s-au estompat cu timpul.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu estompez, el estompează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- estompez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- estompează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să estompez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să estompeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (estomper).