Înțelesuri
- 1
A marca printr-un accent.
„Cuvântul „copil” se accentuează pe ultima silabă.”
- 2
(Fig.) A scoate în față; a întări, a sublinia o idee.
„Oratorul a accentuat importanța educației.”
- 3
(Reflexiv, fig.) A deveni tot mai puternic; a se intensifica.
„Frigul s-a accentuat spre seară.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «a-ccen-tu-a»; prezentul: eu accentuez, el accentuează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- accentuez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- accentuează
- indicativ prezent pers. 1 plural
- accentuăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să accentuez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să accentueze
- gerunziu
- accentuând
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (accentuer).