Înțelesuri
- 1
A se schimba mereu, a crește și a scădea pe rând; a varia, a oscila.
„Prețul benzinei fluctuează de la o săptămână la alta.”
- 2
(Figurat) A șovăi între două variante.
„Uzul a fluctuat multă vreme între cele două forme ale cuvântului.”
Cum se folosește
Se desparte -tu-a. Se folosește la persoana a treia: fluctuează, să fluctueze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- fluctuează
- imperfect pers. a 3-a plural
- fluctuau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să fluctueze
- gerunziu
- fluctuând
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (fluctuer) și din latină (fluctuare).