Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A se acoperi cu picături fine din abur.
„Geamurile s-au aburit în bucătărie.”
- 2
A da afară vapori calzi, ca o mâncare sau o băutură fierbinte.
„Ceaiul aburea în cană.”
- 3
(Figurat, familiar) A păcăli pe cineva cu vorbe.
„Nu mă mai aburi cu promisiuni!”
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- aburesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aburește
- imperfect pers. 1 singular
- abuream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aburesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aburească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „abur”.