Înțelesuri
- 1
A încheia cu bine un an de studii, o școală sau o facultate.
„A absolvit liceul cu media zece.”
- 2
(În justiție) A hotărî că cineva nu va suporta pedeapsa.
„Instanța l-a absolvit de pedeapsă.”
- 3
(În religie) A elibera de păcate; a ierta.
„Preotul l-a absolvit după spovedanie.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A absolvi facultateaa termina studiile superioare.
- A absolvi de vinăa declara pe cineva nevinovat.
Etimologie
Din germana absolvieren și din latinescul absolvere.