Înțelesuri
- 1
A duce la sfârșit o acțiune, a finaliza.
„A terminat tema chiar înainte de cină.”
- 2
(intranzitiv) A se sfârși, a ajunge la final.
„Filmul se termină destul de brusc, fără o încheiere clară.”
Sinonime
- a finaliza
- a isprăvi
- a încheia
- a sfârși
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A o termina cu cevaa pune capăt definitiv unei situații sau unui obicei.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- termin
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- termină
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să termin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să termine
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- termină
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul terminare.