Înțeles
A face pe oameni să nu se mai înțeleagă, să se certe și să se dușmănească; a învrăjbi.
„Moștenirea i-a dezbinat pe frați pentru totdeauna.”
Sinonime
- a învrăjbi
- a diviza
Cum se folosește
Prezentul: eu dezbin, el dezbină; conjunctiv: să dezbine. Se scrie cu „z”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- dezbin
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dezbină
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dezbin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dezbine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul disglutinare.