Înțelesuri
- 1
A discuta pe larg o problemă, cu argumente pentru și contra.
„Parlamentul dezbate astăzi proiectul de lege.”
- 2
(Drept) A judeca o cauză în instanță, ascultând ambele părți.
„Procesul va fi dezbătut în ședință publică.”
- 3
(Popular) A scoate ceva bătut în cuie sau a afâna un pământ bătătorit.
„A dezbătut scândurile vechi de pe gard.”
Cum se folosește
Se conjugă ca „a bate”: eu dezbat, tu dezbați, el dezbate; conjunctiv: să dezbată; participiu: dezbătut. Nu se confundă cu „a se zbate” (a se zvârcoli).
Atenție la scriere
- „A se zbate” sau „a dezbate”? — „A se zbate” înseamnă a se zvârcoli, a face mișcări bruște (și, la figurat, a se strădui din greu). „A dezbate” înseamnă a discuta pe larg o problemă. Se spune „s-a zbătut între viață și moarte”, nu „s-a dezbătut”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- dezbat
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- dezbați
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dezbate
- imperfect pers. 1 singular
- dezbăteam
- perfect simplu pers. 1 singular
- dezbătui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- dezbătuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dezbat
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dezbată
- gerunziu
- dezbătând
- participiu
- dezbătut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (débattre); în sensul popular, format din „dez-” și „a bate”.