Înțelesuri
- 1
A-și croi drum cu greu, înlăturând piedicile; a străbate, a pătrunde.
„Lumina abia răzbătea prin perdelele groase.”
- 2
A reuși în ciuda greutăților; a izbuti, a răzbi.
„Cu multă muncă, a răzbătut până la urmă în viață.”
- 3
A umbla în lung și în lat; a cutreiera.
„În tinerețe a răzbătut toată țara cu rucsacul în spate.”
- 4
(Despre stări sau sentimente) A cuprinde pe cineva cu putere; a copleși.
„L-a răzbătut un dor nestăpânit de casă.”
Sinonime
- a străbate
- a pătrunde
- a răzbi
- a cutreiera
Cum se folosește
Prezent: răzbat, răzbați, răzbate. Perfect simplu: răzbătui. Conjunctiv: să răzbată.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- răzbat
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- răzbați
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- răzbate
- imperfect pers. 1 singular
- răzbăteam
- perfect simplu pers. 1 singular
- răzbătui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- răzbătuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să răzbat
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să răzbată
- gerunziu
- răzbătând
- participiu
- răzbătut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul „răz-” și „a bate”.