Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A greși drumul; a nu mai ști unde te afli.
„S-au rătăcit în pădure la lăsarea serii.”
- 2
A umbla fără țintă dintr-un loc în altul.
„A rătăcit prin oraș toată după-amiaza.”
- 3
A pune ceva undeva și a nu mai ști unde.
„Și-a rătăcit cheile prin casă.”
- 4
(Reflexiv) A ajunge din întâmplare undeva unde nu-i era locul.
„O foaie veche se rătăcise printre acte.”
- 5
(Figurat) A se abate de la calea cea dreaptă.
„S-a rătăcit de la ce își propusese la început.”
Sinonime
- a hoinări
- a pribegi
- a pierde
Antonime
- a găsi
- a se orienta
Expresii și locuțiuni
- Oaia rătăcităcel care s-a abătut de la drumul bun.
- A se rătăci în amănuntea se pierde în detalii și a scăpa esențialul.
Etimologie
Moștenit din latină (*erraticire, de la erraticus „rătăcitor”).