Înțelesuri
- 1
A pedepsi pe cineva cu moartea bătându-l în cuie sau legându-l pe o cruce; a crucifica.
„Romanii îi răstigneau pe sclavii răsculați.”
- 2
(Figurat) A chinui, a face pe cineva să sufere mult.
„Remușcările îl răstigneau noapte de noapte.”
- 3
A desface și a întinde brațele în lături; (reflexiv) a se întinde cu brațele și picioarele desfăcute.
„S-a răstignit pe nisip și a adormit la soare.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezent: răstignesc, răstignește. Conjunctiv: să răstignească. Substantivul înrudit: răstignire.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- răstignesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- răstignește
- imperfect pers. 1 singular
- răstigneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să răstignesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să răstignească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (rastengnonti).