Înțelesuri
- 1
A da cuiva o recompensă pentru ceea ce a făcut; a recompensa.
„Regele i-a răsplătit credința cu un ținut.”
- 2
A da cuiva bani sau bunuri în schimbul unei pagube; a despăgubi.
„Firma l-a răsplătit pentru pagubele suferite.”
- 3
(Rar) A plăti pentru altul; a ispăși.
„A răsplătit vina fratelui cu ani de muncă.”
Sinonime
Antonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- răsplătesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- răsplătește
- imperfect pers. 1 singular
- răsplăteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- sărăsplătesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să răsplătească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgarul răzplatja și din sârbul rasplatiti.