Înțelesuri
- 1
A limpezi rufe sau vase spălându-le într-o ultimă apă curată.
„Clătiți bine farfuriile.”
- 2
A se spăla ușor pe mâini sau în gură.
„Mi-am clătit gura cu apă.”
- 3
(Învechit și popular) A clătina ceva, a-l zgudui sau a-l zdruncina.
„Vântul a clătit crengile.”
Sinonime
- a limpezi
- a clătări
Cum se folosește
Prezentul: eu clătesc, el clătește.
Expresii și locuțiuni
- a nu (se) clăti un fir de păr din capul cuivaa nu pune cu nimic viața cuiva în primejdie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- clătesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- clătește
- imperfect pers. 1 singular
- clăteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să clătesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să clătească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (klatiti).