Înțelesuri
- 1
(Despre lichide) A fierbe tare, cu bulbuci care se ridică și se sparg la suprafață.
„Apa clocotea în ceaun de câteva minute.”
- 2
(Despre ape) A se zbate cu putere și cu vuiet.
„La vale, râul clocotea printre stânci.”
- 3
(Figurat; despre oameni sau sentimente) A ajunge la o intensitate atât de mare, încât e gata să izbucnească.
„Clocotea de furie, dar n-a spus nimic.”
- 4
(Figurat) A răsuna puternic, a vui.
„Stadionul clocotea la fiecare atac al echipei.”
Sinonime
- a fierbe
- a vui
Cum se folosește
Prezentul: eu clocotesc, el clocotește; conjunctiv: să clocotească. De aici și „clocot”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- clocotesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- clocotește
- imperfect pers. 1 singular
- clocoteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să clocotesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să clocotească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (klokotati).