Înțelesuri
- 1
A vorbi încet, în șoaptă, la urechea cuiva.
„Elevii șușoteau între ei în timpul lecției.”
- 2
(Despre ape, frunze) A face un zgomot ușor și continuu.
„Frunzele șușoteau în vânt.”
Sinonime
- a șopti
- a murmura
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu șușotesc, el șușotește. Variantă: șoșoti.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- șușotesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- șușotește
- imperfect pers. 1 singular
- șușoteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să șușotesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să șușotească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Formație onomatopeică; cf. franceză (chuchoter).