Înțelesuri
- 1
(Despre vânt, furtună) A face un zgomot ascuțit și puternic.
„Vântul șuiera printre crengi.”
- 2
(Despre obiecte care se mișcă repede) A face un sunet strident, scurt.
„Glonțul a șuierat pe lângă urechea lui.”
- 3
(Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, suflând printre buze sau printre degete.
„Pastorul a șuierat după câine.”
- 4
(Despre animale, mai ales șerpi) A scoate un țipăt ascuțit.
„Șarpele a șuierat și a atacat.”
Sinonime
- a fluiera
- a vâjâi
Cum se folosește
Prezentul: eu șuier, el șuieră.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- șuier
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- șuieră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să șuier
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să șuiere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (sibilare).