Înțelesuri
- 1
A freca o suprafață ca să dispară praful sau umezeala.
„A șters masa cu o cârpă udă.”
- 2
A face să dispară un semn scris.
„A șters greșeala cu guma și a scris din nou.”
- 3
A îndepărta ceva de pe cineva sau de pe sine.
„Și-a șters lacrimile cu dosul palmei.”
- 4
A elimina o informație dintr-o listă sau dintr-un aparat.
„A șters din greșeală fișierul de pe telefon.”
- 5
(Figurat) A face să nu mai fie ținut minte.
„Timpul șterge multe, dar nu tot.”
- 6
A anula o datorie sau o pedeapsă.
„I s-a șters datoria după zece ani.”
- 7
(Reflexiv, despre culori, urme) A se decolora, a se pierde.
„S-a șters scrisul de pe placa de la intrare.”
Expresii și locuțiuni
- A o șterge(familiar) a pleca repede și pe neobservate.
- A șterge cu buretelea trece cu vederea; a ierta.
- A șterge putinaa fugi, a dispărea pe nesimțite.
- A se șterge pe bot(familiar) a rămâne fără ceea ce spera.
Atenție la scriere
- „Să șteargă” sau „să ștergă”? — Corect: să șteargă, cu „ea”. La fel: să înțeleagă, să culeagă, să treacă, să petreacă. Formele „să ștergă” și „să înțelegă” sunt greșite.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- șterg
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- șterge
- perfect simplu pers. 1 singular
- ștersei
- perfect simplu pers. 1 plural
- șterserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- șterseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să șterg
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să șteargă
- gerunziu
- ștergând
- participiu
- șters
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (extergere).