Înțelesuri
- 1
A urma, a rezulta din ceva; a-și avea izvorul în ceva.
„Concluzia decurge din datele problemei.”
- 2
A se petrece, a se desfășura.
„Ședința a decurs în liniște.”
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- decurge
- indicativ prezent pers. a 3-a plural
- decurg
- perfect simplu pers. a 3-a singular
- decurse
- mai-mult-ca-perfect pers. a 3-a singular
- decursese
- mai-mult-ca-perfect pers. a 3-a plural
- decurseseră
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să decurgă
- gerunziu
- decurgând
- participiu
- decurs
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul de- și «a curge», după francezul découler.