Înțelesuri
- 1
A vorbi de rău pe cineva sau ceva, ca să-i strici reputația; a ponegri, a calomnia.
„Și-a defăimat colegii în fața șefului.”
- 2
(Învechit) A disprețui, a umili, a înjosi.
„Nu-ți defăima neamul din care te tragi.”
Sinonime
- a ponegri
- a calomnia
- a bârfi
Antonime
- a lăuda
- a elogia
Cum se folosește
Se desparte -făi-. Prezent: defăimez, defăimează. Conjunctiv: să defăimeze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- defăimez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- defăimează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să defăimez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să defăimeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*diffamiare).