Înțelesuri
- 1
A stabili identitatea cuiva pe baza unui act oficial; (reflexiv) a-și dovedi identitatea arătând un act.
„Polițistul l-a legitimat pe șofer și i-a cerut permisul.”
- 2
A arăta că ceva e just și îndreptățit; a justifica.
„Nicio provocare nu poate legitima violența.”
- 3
(Drept) A-i da prin lege unui copil din afara căsătoriei aceleași drepturi pe care le au copiii din căsătorie.
„Prin căsătoria părinților, băiatul a fost legitimat.”
Cum se folosește
Prezentul: eu legitimez, el legitimează. Reflexiv: „trebuie să vă legitimați”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- legitimez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- legitimează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să legitimez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să legitimeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (légitimer).