Înțeles
A da cuiva dreptul la ceva; a face ca o faptă sau o părere să pară justă; a justifica.
„Rezultatele bune îl îndreptățesc să ceară o mărire de salariu.”
Sinonime
- a justifica
- a autoriza
- a îndritui
Cum se folosește
Prezent: îndreptățesc, îndreptățește. Conjunctiv: să îndreptățească. Adjectivul înrudit: îndreptățit.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- îndreptățesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îndreptățește
- imperfect pers. 1 singular
- îndreptățeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să îndreptățesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îndreptățească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „dreptate”.