Înțelesuri
- 1
A face drept ceea ce era strâmb.
„A îndreptat cuiul cu ciocanul.”
- 2
A corecta o greșeală sau o nedreptate.
„Și-a îndreptat greșelile din lucrare.”
- 3
(reflexiv) A porni într-o anumită direcție.
„S-a îndreptat spre casă pe scurtătură.”
- 4
A arăta cuiva calea bună; a îndruma.
„Profesorul l-a îndreptat spre matematică.”
- 5
(reflexiv) A se face bine după o boală.
„S-a îndreptat repede, era om tânăr.”
Expresii și locuțiuni
- A-și îndrepta pașii spre…a se duce către…
- A îndrepta o nedreptatea face în așa fel încât lucrurile să fie drepte.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- îndrept
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- îndrepți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îndreaptă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să îndrept
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îndrepte
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- îndreaptă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română din în și drept.