Înțelesuri
- 1
A arăta cuiva pe unde să meargă.
„Un localnic ne-a îndrumat spre gară.”
- 2
A sfătui și a ghida pe cineva într-o activitate sau în viață.
„Profesorul m-a îndrumat la lucrarea de licență.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu îndrum, el îndrumă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- îndrum
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îndrumă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să îndrum
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îndrume
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „drum”.