Înțelesuri
- 1
A se frământa cu sufletul, a fi foarte neliniștit.
„Mama s-a zbuciumat toată noaptea până am ajuns acasă.”
- 2
A se mișca agitat, încolo și încoace.
„Valurile se zbuciumau sub cerul de furtună.”
Antonime
Cum se folosește
Prezent: mă zbucium, se zbuciumă. Conjunctiv: să se zbuciume. Substantivul înrudit: zbucium.
Atenție la scriere
- Blestemă, se zbuciumă (nu „blestemează”, „se zbuciumează”) — „A blestema” și „a se zbuciuma” se conjugă fără „-ez”: eu blestem, el blestemă; eu mă zbucium, el se zbuciumă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă zbucium
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se zbuciumă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă zbucium
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se zbuciume
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- zbuciumă-te
- gerunziu
- zbuciumându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Probabil de la „a buciuma”.