Înțelesuri
- 1
A expune un aliment la fum, ca să se conserve.
„Bunicul afumă carnea de porc în iarnă.”
- 2
A umple un loc închis cu fum, ca să alunge sau să distrugă insectele.
„Au afumat pivnița ca să scape de șoareci.”
- 3
A se acoperi cu un strat negru de fum.
„Tavanul s-a afumat de la sobă.”
Sinonime
- a înnegri
Cum se folosește
Prezentul: eu afum, el afumă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- afum
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- afumă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să afum
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să afume
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (affumare).