Înțelesuri
- 1
A lua cunoștință de ceva; a primi o veste.
„Am aflat abia azi că s-a mutat.”
- 2
A găsi, a descoperi, căutând anume sau din întâmplare.
„A aflat leacul după ani de căutări.”
- 3
(Reflexiv) A fi, a se găsi într-un loc.
„Casa se află la marginea satului.”
- 4
(Reflexiv) A fi într-o anumită situație sau stare.
„Se află într-o mare încurcătură.”
- 5
(Popular) A inventa ceva ce nu e adevărat; a scorni.
„Cine o mai fi aflat și povestea asta?”
Expresii și locuțiuni
- A se afla în treabăa se amesteca de formă, fără să ajuți cu nimic.
- Cum nu se mai aflăcu totul deosebit, ieșit din comun.
- A afla cu calea socoti că e potrivit să faci ceva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- aflu
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- află
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aflu
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să afle
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (afflare „a sufla către ceva”).