Înțelesuri
- 1
A percepe sunete cu ajutorul urechii.
„A auzit un zgomot ciudat venind din pod.”
- 2
A lua aminte la ceva, a asculta cu atenție (mai ales la imperativ, ca îndemn de a fi atent).
„Auzi, vino puțin până aici, am ceva să-ți arăt!”
- 3
(la forma interogativă) A înțelege, a pricepe ce i se spune cuiva.
„Auzi tu ce-ți spun sau te prefaci că nu înțelegi?”
- 4
A afla o veste sau o informație, de obicei de la altcineva.
„Am auzit că se mută în alt oraș din toamnă.”
Expresii și locuțiuni
- Auzi, nu se poate!exclamație folosită pentru a exprima surprindere sau neîncredere.
- Din auzitedin câte a aflat cineva pe cale indirectă, de la alții, nu din experiență proprie.
- Să te-audă Dumnezeu!urare adresată cuiva care tocmai a exprimat o dorință, ca aceasta să se împlinească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- aud
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- auzi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aude
- imperfect pers. 1 singular
- auzeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aud
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să audă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- auzi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul audire.