Înțelesuri
- 1
A stăpâni, a fi în posesia unui lucru.
„Are o casă mică la marginea satului.”
- 2
A primi, a căpăta, a obține.
„Ai un leu de la mine dacă îmi spui unde s-a ascuns.”
- 3
A fi alcătuit din ceva, a cuprinde în sine.
„Blocul are opt etaje și două scări.”
- 4
A fi de o anumită mărime, greutate sau vârstă.
„Fratele meu are unsprezece ani.”
- 5
A simți ceva, a fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
„Am o foame de parcă n-am mâncat de-o zi.”
- 6
A fi bolnav de ceva; a suferi de o boală.
„A avut gripă toată săptămâna trecută.”
- 7
(ca verb ajutător) Ajută la formarea perfectului compus și a viitorului popular.
„Am citit toată cartea într-o singură zi.”
Antonime
- a pierde
- a duce lipsă
Expresii și locuțiuni
- Ce-am avut și ce-am pierdutn-am ce pierde, puțin îmi pasă cum iese.
- A se avea bine cu cinevaa fi în relații bune, a fi prieten cu el.
- A avea ceva cu cinevaa-i purta pică, a nu-l putea suferi.
- N-are nimic!nu s-a întâmplat nicio nenorocire; nu-i nicio supărare.
- A nu mai avea marginia întrece orice măsură.
Atenție la scriere
- Să aibă sau să aibe? — Forma corectă este „să aibă”. „Să aibe” este greșit.
- A lua loc sau a avea loc? — „A avea loc” înseamnă a se petrece: „ședința a avut loc ieri”. „A lua loc” înseamnă a se așeza: „luați loc, vă rog”. „Evenimentul a luat loc” e un calc după englezescul take place.
- „A face sens”? Corect: „are sens” — În română, un lucru „are sens”, nu „face sens”. „Nu face sens” e un calc după englezescul make sense; corect: „nu are sens”, „nu are logică”, „nu se leagă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- am
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- ai
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- are
- indicativ prezent pers. 1 plural
- avem
- indicativ prezent pers. a 2-a plural
- aveți
- indicativ prezent pers. a 3-a plural
- au
- imperfect pers. 1 singular
- aveam
- perfect simplu pers. 1 singular
- avui
- perfect simplu pers. 1 plural
- avurăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- avuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să am
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aibă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- ai
- imperativ pers. a 2-a singular negativ
- nu avea / n-avea
- gerunziu
- având
- participiu
- avut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul habere („a avea, a ține”), același cuvânt care a dat avoir în franceză și avere în italiană.