Înțelesuri
- 1
A avea ceva în proprietate; a deține, a poseda.
„Familia stăpânește o pădure întreagă.”
- 2
A cunoaște foarte bine un domeniu sau o limbă.
„Stăpânește trei limbi străine.”
- 3
A conduce o țară; a domni.
„Regele a stăpânit țara patruzeci de ani.”
- 4
A ține în frâu un sentiment sau o pornire; a înfrâna.
„Nu și-a putut stăpâni râsul.”
- 5
(Reflexiv) A se reține, a-și păstra cumpătul.
„S-a stăpânit și n-a răspuns răutăcios.”
- 6
(Figurat, despre gânduri, sentimente) A domina, a copleși.
„Frica îl stăpânea cu totul.”
Expresii și locuțiuni
- A-și stăpâni nerviia nu te lăsa purtat de furie.
- A stăpâni o situațiea o ține sub control.
Etimologie
Derivat din «stăpân».