Înțelesuri
- 1
A avea ceva în proprietatea ta, a fi stăpânul unui bun.
„Familia posedă o casă la munte și o livadă.”
- 2
A avea o anumită însușire sau calitate.
„Copilul posedă un talent rar pentru desen.”
- 3
A cunoaște foarte bine o limbă sau un domeniu.
„Posedă perfect limba germană, a trăit zece ani la Viena.”
- 4
(Mai ales la pasiv) A pune stăpânire pe mintea sau pe sufletul cuiva.
„Era posedat de ideea de a ajunge primul.”
Cum se folosește
E un cuvânt mai degrabă livresc; în vorbirea obișnuită se spune „a avea”.
Expresii și locuțiuni
- A fi posedat de diavolîn credința populară, a avea un duh rău în trup; (figurat) a se purta ca ieșit din minți.
Etimologie
Din franceza posséder.