Înțelesuri
- 1
A avea în stăpânire un bun.
„Deține un teren la marginea satului.”
- 2
A avea un titlu, un record sau o funcție.
„Deține recordul mondial la săritura în lungime.”
- 3
A-l ține pe cineva sub cheie, până la cercetări ori după osândă.
„A fost deținut trei luni în arest preventiv.”
Cum se folosește
Din sensul al treilea vine „deținut”, adică omul închis. Cuvântul e mai oficial decât „a avea” și se folosește mai ales în acte și în presă.
Expresii și locuțiuni
- A deține controlula fi cel care hotărăște cum merg lucrurile.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- dețin
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- deții
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- deține
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dețin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dețină
- gerunziu
- deținând
- participiu
- deținut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul détenir, potrivit la noi după verbul „a ține”.