Înțelesuri
- 1
A păstra ceva în minte, ca să nu uiți.
„N-a reținut numele, doar fața.”
- 2
A opri pe cineva pe loc; a-l împiedica să plece.
„Ploaia i-a reținut încă o zi la munte.”
- 3
A ține pe cineva sub pază, pentru cercetări.
„Suspectul a fost reținut douăzeci și patru de ore.”
- 4
A opri o parte din banii cuiva.
„I s-a reținut din salariu contravaloarea uneltei.”
- 5
A rezerva un loc, un bilet sau o cameră.
„A reținut o masă pentru patru persoane.”
- 6
(Reflexiv) A se stăpâni, a nu da drumul unei porniri.
„S-a reținut cu greu să nu răspundă.”
Expresii și locuțiuni
- A reține pe cinevaa-l opri, prin lege sau prin vorbă, să plece.
- A reține din salariua opri o parte din bani înainte de plată.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- rețin
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- reții
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- reține
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rețin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să rețină
- gerunziu
- reținând
- participiu
- reținut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „re-” și „a ține”, după modelul francezului retenir.