Înțelesuri
- 1
A te stăpâni, a nu face sau a nu spune ceva.
„S-a abținut cu greu să nu râdă.”
- 2
A te lipsi de bunăvoie de ceva.
„S-a abținut de la dulciuri o lună întreagă.”
- 3
A nu vota nici pentru, nici împotrivă.
„Doi consilieri s-au abținut de la vot.”
Antonime
- a se dezlănțui
- a ceda
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă abțin
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- te abții
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se abține
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă abțin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se abțină
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- abține-te
- gerunziu
- abținându-mă
- participiu
- abținut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (s'abstenir), potrivit la noi după verbul „a ține”.