Înțelesuri
- 1
A fi al cuiva, a fi în stăpânirea cuiva.
„Pământul acesta aparține primăriei.”
- 2
A face parte dintr-un grup sau dintr-o categorie.
„Balena aparține mamiferelor.”
- 3
A ține de o instituție mai mare.
„Grădinița aparține de școala din sat.”
Sinonime
- a fi al
- a ține de
- a depinde
Expresii și locuțiuni
- A-și aparținea fi stăpân pe sine, a nu depinde de nimeni.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- aparțin
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- aparții
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aparține
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aparțin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aparțină
- gerunziu
- aparținând
- participiu
- aparținut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul appartenir, potrivit în română după verbul a ține.