Înțelesuri
- 1
A sprijini ceva în mână ori în brațe, ca să nu cadă.
„Ține sacoșa cu amândouă mâinile.”
- 2
A sprijini, a susține.
„Stâlpii aceștia țin tot acoperișul.”
- 3
A păstra ceva într-un anumit loc.
„Ține banii într-un sertar încuiat.”
- 4
A opri pe cineva pe loc; a-l reține.
„Nu te țin mult, numai două vorbe.”
- 5
A dura, a se prelungi în timp.
„Ploaia a ținut trei zile fără oprire.”
- 6
A respecta o promisiune, un obicei, un post.
„Își ține cuvântul întotdeauna.”
- 7
A avea în proprietate sau în grijă; a administra.
„Ține un magazin mic în centru.”
- 8
A avea și a îngriji animale în gospodărie.
„Țin găini și două capre.”
- 9
(Familiar) A-l face pe cineva să plătească o anumită sumă; a costa.
„Cât te-a ținut reparația?”
- 10
A avea o legătură de afecțiune; a iubi.
„Ține mult la fratele lui mai mic.”
- 11
A aparține de cineva sau de ceva; a fi în subordine.
„Satul ține de comuna vecină.”
- 12
(Reflexiv) A se prinde de ceva cu mâna ca să nu cadă.
„Ține-te de balustradă, sunt trepte ude.”
- 13
(Reflexiv) A se lua după cineva, a nu-l slăbi.
„Se ține scai de mine de o oră.”
- 14
(Reflexiv) A face față greutăților fără să se lase doborât.
„S-a ținut bine la efort, deși nu mai e tânăr.”
Antonime
- a lăsa
- a da drumul
Expresii și locuțiuni
- A ține mintea păstra în memorie.
- A ține cont de cevaa lua în seamă.
- A-și ține fireaa-și păstra stăpânirea de sine.
- A ține la cinevaa-l iubi, a-i purta de grijă.
- A ține piepta rezista, a înfrunta.
- A ține de calda apăra de frig; a fi de folos.
- A o ține una și bunăa se încăpățâna într-o părere.
Atenție la scriere
- Scrii sau scri? Ții sau ți? Vii sau vi? — La persoana a II-a, verbele „a scrie”, „a ține”, „a veni” se termină în „-ii”: „tu scrii”, „tu ții”, „tu vii”. Cu un singur „i” se scriu alte cuvinte.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- țin
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- ții
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ține
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să țin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să țină
- gerunziu
- ținând
- participiu
- ținut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (tenere).